agonia
_THISDOMAIN

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay _SPECIAL

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 4881 .



Carmelia Leonte. テ始 dulcele stil tragic
article [ Review ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [teotim ]

2009-11-13  | [This text should be read in romana]    | 







Carmelia Leonte traverseazト cテ「mpul literar al ultimilor ani cu o prezenネ崙 discretト, テョnsト viguroasト ネ冓 rafinatト, fiind o poetト de vocaネ嬖e, de o largト respiraネ嬖e culturalト ネ冓 un remarcabil ambitus al sensibilitトκ嬖i artistice.

テ始cト din volumul 窶霸rocesiunea de pトパuネ冓窶 (ed. Helicon, 1996), ea dezvoltト coordonatele unui tragic bine temperat de o exuberanネ崙 a cuvテ「ntului, care vine dintr-o receptare indefinitト a forネ嫺i sale resurecネ嬖onale: 窶朦-aネ vrea sト te mint pentru cト aceastト clipト e unicト/ ネ冓 ca orice clipト care-a trecut ネ冓 aceasta e fトビト sfテ「rネ冓t/ momentul de pauzト テョn care sト ne prelungim efemerul/ pテ「nト ajungem テョn faネ嫗 morネ嬖i morネ嬖i窶 (Legea gravitaネ嬖ei).

Se remarcト stranietトκ嬖le grave, pe alocuri sclipitoare, ale realitトκ嬖i triangulate テョn regiuni contrastante: 窶曖rusc テョnネ嫺leg cト ai un ochi de sticlト. / De aici ciudトκ嫺nia privirilor tale, / mult prea adテ「nci. / De aici sfテ「ネ冓erea voinネ嫺i, / cum numai sticla poate sト sfテ「ネ冓e sticla. / ネ亙 clipa テョn care ochiul tトブ viu テョmi spune: / PLEACテ!窶 (Recviem).

Cuvテ「ntul se revarsト controlat, printr-o constantト aplicare a tehnicii paradoxului ネ冓 enantiodromiei, ca o cortinト pluvionarト, regizテ「nd osmoza realului ネ冓 imaginarului: 窶霸loua monoton ネ冓 ambiguu, / ca ネ冓 cum ploaia nu era hotトビテ「tト/ dacト trebuie sト se mai scurgト pe chipuri/ sau sト se adトパosteascト ea テョnsトκ冓, de ploaie. // ツォCaddy mirosea a ploaieツサ // Ploua ca ネ冓 cum pentru tot/ ce s-ar mai fi putut spune/ era necesarト aceastト apト slinoasト ネ冓 tulbure. / Ca ネ冓 cum gestul balerinei/ de a-ネ冓 テョncepe dansul/ era テョnsトκ冓 ploaia窶 (Dispoziネ嬖e Faulkner).

Leit-motivul confruntテ「rii cu sine bテ「ntuie acest univers cu o derulare sumbrト pテ「nト la macabru, テョnsト nelipsit de fascinaネ嬖a, cu atテ「t mai intensト ネ冓 misterioasト, a sacrului: 窶朷a veni dimineaネ嫗 テョn care/ vei da uネ兮 de perete ネ冓 te va テョntテ「mpina/ urletul テョnsテ「ngerat al celui care ai fost窶 (Moduri de a iubi III); 窶曠umnezeule, ce mult timp a trecut de ieri pテ「nト azi! / parcト s-ar fi prトッuネ冓t un munte / テョn pragul dimineネ嬖i. (窶ヲ) Te iubesc, テョmi spui. / Te iubesc, テョネ嬖 rトピpund. / Pe umerii noネ冲ri テョネ冓 fac cuib / pトピトビi de pradト窶 (Moduri de a iubi IV).

テ始 al doilea volum al autoarei, 窶朞elancolia Pietrei窶 (ed. Junimea, 2005), valenネ嫗 epifanicト a cuvテ「ntului se face tot mai simネ嬖tト: 窶曚hip frumos ネ冓 totuネ冓 テョnspトナmテ「ntトフor, / un ochi aplecat, de parcト vertebre fosforescente/ s-ar fi rupt/ ネ冓 ネ嬖pトフul vトホului s-ar fi テョntors spre sine窶 (Poema Ochiului), テョn prezenネ嫗 tトナeturii operate inefabil de credinネ崙 窶 窶曚redinネ嫗 ta poate pe veci despトビネ嬖/ strigトフul/ de limba mecanicト窶 (Exortaネ嬖e). Indefinitul pトピtreazト vibraネ嬖a acelui fond rezidual care susネ嬖ne inflexiunile lirice, ネ冓 provine din テョnsuネ冓 faptul de a fi テョn lume ネ冓 de a empatiza, a o recunoaネ冲e din sテ「nul unei miネ冂トビi solidare cu ea: 窶曚a-ntr-un coネ冦ar, nu mai ネ冲ii/ cine a cucerit lucrurile. / Patria e un fel de zid/ テョn care eネ冲i prins/ ネ冓 se leagトハト o datト cu tine窶 (Patria).

Volumul 窶曩raネ嬖a Viespilor窶 (ed. Junimea, 2009, ediネ嬖e bilingvト, romテ「nト ネ冓 francezト) are o arhitectonicト gテ「nditト pe coordonatele tragediei antice greceネ冲i. Aceastト animare a poeziei テョn interstiネ嬖ile tragediei clasice este un proiect テョndrトホneネ, pe care poeta noastrト izbuteネ冲e sト-l テョmplineascト テョn marca unui stil constituit, original.

テ始 vara anului 2009 am asistat, la Tesalonic, la o reprezentaネ嬖e de tragedie anticト, テョn aer liber, intitulatト 窶昿lektra窶. Deネ冓 nu テョnネ嫺legeam limba, jocul s-a desfトκ冰rat テョn chip magistral, forネ嫗 expresivト a gesturilor fiind テョn mトピurト sト transmitト fidel chintesenネ嫗 intenネ嬖onalト a elementelor desfトκ冰rトビii dramatice. Am rトノas impresionat de momentul ネ冓 modul テョn care se punea テョn act, eufemistic, anume prin dezbrトツarea de veネ冦intele de deasupra ネ冓 depunerea lor pe trepte, momentul uciderii, atテ「t a lui Egist cテ「t ネ冓 a Clitemnestrei, de cトフre Oreste. Mai mult, rolurile Clitemnestrei ネ冓 Iphigeniei erau jucate de o aceeaネ冓 actriネ崙. Oreste ネ冓 sora sa Iphigenia simネ嫺au presiunea irezistibilト de a repara nedreptatea uciderii tatトネui lor, Agamemnon, ネ冓 a recトピトフoririi mamei lor cu cel care l-a ucis. テ始sト dupト テョmplinirea uciderii, corul de femei slujitoare care テョndemnau la acest act ca spre テョmplinirea destinului, s-a transformat テョn cor de erinii, chinuindu-i pe fトパtaネ冓 cu mustrトビi incalculabile de conネ冲iinネ崙. Aceste douト formule, ivirea aproape continuト, surprinzトフoare ネ冓 graネ嬖oasト, a unui pol din opusul lui, precum ネ冓 transformarea dramaticト, abruptト, a unui aspect テョn contrariul lui, sunt procedee estetice larg folosite ネ冓 de Carmelia Leonte, spre a hrトハi tensiunea ネ冓 catharsis-ul energetic creator de atmosferト poeticト.

Lucrurile ネ冓 fiinネ嫺le vii sunt orientate spre drama personalト, investitト cu proporネ嬖i cosmice: 窶朸n animal negru va face umbrト/ deasupra pトノテ「ntului/ pentru cト eu am nevoie de umbrト窶 (Iphigenia). Peste tot se deseneazト liniile de cテ「mp ale presimネ嬖rii destinului tragic テョn contrapunct cu mトビeネ嬖a vocaネ嬖ei omului, テョn viaネ嫗 cトビuia se dezvoltト raportul insondabil テョntre 窶枹inistra profeネ嬖e窶 ネ冓 窶柩umina celui ce schimbト veacurile窶: 窶暸m pierdut. Fiica mea s-a transformat テョn ciutト./ Marea piticト a copilトビiei a テョnvトネuit-o/ ネ冓 a dus-o テョn abandon./ S-a trezit brusc, a deschis ochii pe malul blestemat. (窶ヲ) Cu o zi テョnainte am vトホut un duh bolnav, / bolborosind ceva deasupra capului ei. / Am vrut sト-l alung./ Dar apoi o legトフurト nedefinitト,/ care pornea direct din inima fiicei mele/ spre inima sinistrei profeネ嬖i, / m-a oprit. // ea テョntotdeauna a avut pe chip lumina/ celui ce schimbト veacurile窶 (Agamemnon).

Spaネ嬖ul locuit devine el テョnsuネ冓 senzitiv, capトフト putere de reacネ嬖e, motivul sacrificial al tranziネ嬖ei stトビilor cu potenネ嫗rea indefinitト a tensiunii fiind 窶枷raネ嬖a viespilor窶, expresie care dト ネ冓 titlul acestui volum: 窶朶paネ嬖ul pe care テョl credeam al meu se retrage. / (...) / Tu refuzi/ graネ嬖a viespilor care se adunト sト nascト, / テョn lutul argintiu, / noi chipuri de viespi. / Imaginea jertfei este strトヅania lor/ de a trece prin luciul apei, fトビト sト テョl stingト窶 (Clitemnestra, cu mテ「nie).

テ始tretトナerea vieネ嬖i ネ冓 morネ嬖i este urmトビitト pテ「nト テョn mediul amniotic, pre-reflexiv, pentru a decela sテ「mburele transcendental al dorinネ嫺i: 窶曚テ「nd mト purta mama テョn pテ「ntec/ credeam cト テョn toatト lumea nu exist decテ「t eu. / テ士i plimbam mテ「inile pe tavanul lumii mele/ テョnstelate. Mト bucuram. / Moartea era un gテ「nd pe care nu-l puteam desluネ冓./ Un fel de ospitalitate fトビト limite. (窶ヲ) Mi-am dorit sト-mi cunosc moartea/ am dorit-o cu patimト./ Pentru a fi ca la-nceput, cテ「nd totul era/ inocenネ崙, / bトハuiala unei iubiri/ ネ冓 speranネ嫗 care sfテ「ネ冓e窶 (Iphigenia, テョn aネ冲eptare).

Boala opereazト eficace asupra geometriei corpului ネ冓 lumii, reflectorizテ「nd dinamica stトビilor abisale ネ冓 a confruntトビilor scenice: 窶朖umea spune cト am plテ「ns; / cト l-am テョndemnat pe fratele meu sト ucidト; / el era uriaネ, alungit de o nevindecabilト boalト; / nu s-a lトピat acoperit de pトノテ「nt, / ci a plutit pe mトビi窶 (Conspiraネ嬖a); 窶朞テ「inile au crescut lungi. / S-au strecurat printre arborii minusculi, / au strトパuns arネ冓ネ嫗 nopネ嬖i/ ネ冓 au legトハat orizontul, ca pe o sitト窶 (Iphigenia, despre mテ「inile ucigaネ册); 窶杁oatト viaネ嫗 mea intrト テョn cuburi de aer/ purtate de feline interminabile/ テ始 curテ「nd voi fi eu! (Oreste, hトナtuit); 窶朸n tremur scurt. ネ亙 テョncercarea de a lトビgi orizontul./ De a-l face opac./ Vieネ嬖le noastre s-au テョncruciネ兮t ca niネ冲e spade窶 (Elektra povesteネ冲e); 窶暸mintirile s-au prefトツut テョn schelete fierbinネ嬖, / soarele le-a ucis a doua oarト. / Au devenit o pulbere finト, aurie. (窶ヲ) Deasupra mトビii ネ冓 mergテ「nd pe mare sunt eu, / crustaceul uriaネ吮 (Iphigenia, soネ孛lui promis); 窶朖a miezul nopネ嬖i se va aprinde focul. / Umbrele se lungesc, ca o presimネ嬖re, / umbrele se lungesc. / Bトビbatul tトブ miネ冂ト viitorul (Nunta); 窶朶trトナna aceea nu cunoaネ冲e pe nimeni, / テョネ冓 テョncordeazト privirea, disperト. / テ始tinde mテ「inile, atテ「t de mari, / テョncテ「t テョi strivesc trupul. / Sperト cト te va salva!窶 (O tresトビire).

Alternativa ascundere/テョnvトネuire/dispariネ嬖e ネ冓 epifanie a chipului marcat de tragic emanト o frumuseネ嫺 care vine de dincolo de condiネ嬖a umanト, din indescriptibilul unei 窶柝rezenネ嫺 テョn absenネ崙窶: 窶朦u moネ冲enesc bogトκ嬖a pトビinネ嬖lor, / ci simplitatea pietrei, / al cトビei chip mereu se ascunde (Iphigenia テョn contemplaネ嬖e); 窶朶trトナnト, ceaネ嫗 dimineネ嬖i, / cupolト spasmodicト a frumuseネ嬖i tale!窶 (Elektra, nemiloasト); 窶曚eea ce am nトピcut/ a fost moartea. / Am legトハat-o, / am hrトハit-o, / i-am arトフat lumina. // Moartea gテ「ngurea la sテ「nul meu. / Era atテ「t de frumoasト!窶 (Clitemnestra, despre naネ冲ere ネ冓 moarte); 窶朶unt frumoase ca niネ冲e vietトκ嬖 fosilizate brusc/ pトピtrテ「nd amprenta vieネ嬖i, / acea indescriptibilト aspiraネ嬖e spre mai bine (Egist, amantul).

Ambiguitatea exprimトビii adaugト tensiunii estetice. Masca este asociatト astfel medierii prin cuvテ「nt/limbaj, ajungテ「nd pテ「nト la consistenネ嫗 luminii, fトビト sト piardト din accentele dramatice: 窶暸 venit el ネ冓 a テョnceput sト mト mテ「ngテ「ie/ sト-mi spunト: ツォTaci, taci! Nu tresトビi! Nu ai chipツサ. (窶ヲ) Mト rトピuceam テョn mine, mト dedublam. / Eram mascト de aur, mascト de luminト, eram eu!窶 (Iphigenia, テョn ziua nunネ嬖i); 窶朞-am テョncrテ「ncenat テョn interiorul cuvテ「ntului/ ca テョntr-o placentト pe care ネ冲iam cト o voi purta/ テョn jurul trupului meu toatト viaネ嫗. (窶ヲ) Mascト peste mascト, v-aネ嬖 sトビutat, v-aネ嬖 iubit窶 (Iphigenia, テョn interiorul cuvテ「ntului).

Sacrificiul poartト insemnele nobiliare ale blテ「ndeネ嬖i ネ冓 tandreネ嫺i, violenネ嫗 fiind filtratト estetic spre a verticaliza conjuncturalul, dezvelind o panoramト a miネ冂トビilor spiritului, cu tinderea sa nesaturatト de traversare a morネ嬖i テョn direcネ嬖a unui surplus de viaネ崙: 窶曦トビト aceastト blテ「ndeネ嫺 nu pot trトナ./ Este un fel de cunoaネ冲ere prematurト a lucrurilor. (窶ヲ) Salvarea e doar un テョnceput./ Vor veni toネ嬖 aceネ冲i oaspeネ嬖 argintii/ ネ亙 vor cutremura vトホduhul./ Suliネ嫺le se vor テョntoarce spre ceea ce este / de neテョnchipuit, cu adevトビat blテ「nd: spre tine窶 (Agamemnon, despre oasele pierdute, III); 窶朞ト テョnvoisem sト fiu fiarト. (窶ヲ) Duceam vase de ceramicト pe umeri, / ca un animal de povarト. / Eram tトノトヅuitor! (Agamemnon, despre oasele pierdute, II); 窶朦u puteam テョngenunchea, aネ兮 cum mト aflam, suspendat テョn aer,/ nici sト-mi imaginez/ crucile albe care susネ嬖neau greutatea luminii. / Ci numai pescトビuネ冰l. // Strトパunge-i inima ネ冓 va fi viu! (Tantalos, strトッunul); 窶朷-aネ嬖 gテ「ndit vreodatト la nebトハuitele iubiri/ ale broaネ冲elor ネ嫺stoase, / care テョネ冓 leapトヅト carapacele, cu tandreネ嫺, / iar noi le luトノ drept scuturi?窶 (Paradoxul rトホboinicilor).

Fibra sensibilitトκ嬖i poetice transmite apariネ嬖ile fulgurante, pierderile semnificative, barierele invizibile, plaja rezonanネ嫺lor simfonice: 窶暸i forme ciudate, de copil care se strecoarト/ prin graba oaselor mele/ ca un fulger/ ce dispare cテ「nd テョl priveネ冲i窶 (Agamemnon, despre oasele pierdute, I); 窶昿ram o simfonie de nisip窶 (Androginul); 窶榲始treg cerul se fトツuse o pテ「nzト/ peste care nu aネ fi putut trece. / Nu-mi rトノトピese decテ「t sト mト pierd/ テョntr-o lume a paネ冓lor mici ネ冓 roネ冓i (Agamemnon テョnconjurat de rトホboinici).

テ始tunericul ネ冓 rトホboiul se concentreazト テョn creuzetul memoriei, al subiectivitトκ嬖i care cuprinde ネ冓 macinト, atrage ネ冓 surpト lumea spre a-i restitui paradoxal viaネ嫗 derealizatト: 窶朞-am テョmbrトツat テョn piatrト strトネucitoare/ ネ冓 m-am prトプトネit asupra lor. / Pe dinトブntru eram mトピlin テョnflorit, / dar pe dinafarト eram piatrト. / Se loveau de mine, se mトツinau. // A テョnceput ploaia. / Am テョntins o parte din pielea mea, / ca un cort care sト-i apere. / Am テョntins corturi peste toネ嬖 oamenii窶 (Cu o zi テョnainte de nunta promisト); 窶曚e mai spuneネ嬖 acum despre legトフurile indestructibile?, le-am strigat. // Dar despre cテ「t de uネ冩r poate fi compromisト firea lucrurilor? // Nu am primit rトピpuns. Rトホboiul se テョnteネ嫺a. Fiecare era ocupat sト iasト din capcanト. Dintr-o datト am テョnネ嫺les: / Eu sunt capcana!/ テ始 jurul meu se rotesc toate!/ Eu am a vト cunoaネ冲e!窶 (Iphigenia テョn ziua sacrificiului); 窶暸 fi viu e o surpare a lumii窶 (Agamemnon, despre oasele pierdute, IV); 窶曚urenネ嬖 fulgerトフori/ テョmi vor テョncercui/ trupul discontinuu 窶 / strigトフ aflat mereu テョn cトブtarea voastrト窶 (Iphigenia, despre テョnviere).

Condiネ嬖a umanト rトノテ「ne una a limitei contiguitar reprezentate de moarte, care tocmai de aceea se disemineazト cu o notト atテ「t de familiarト: 窶(Totul este ca un poem care creネ冲e prea テョncet ネ冓 aネ vrea sト-i grトッesc moartea.) (窶ヲ) Tot ce-am iubit: marea. E un spin窶 (Ierburile); 窶朦esトκ嬖oasト poveste ce-ネ冓 テョnghite povestitorul, / toネ嬖 cei ce aleg viaネ嫗 vor muri!窶 (Iphigenia, naネ冲erile din nou); 窶暸cum nu ネ冲iu ce este moartea. / Poate acea テョnvトネuire テョn privirile tale? / Poate cuvテ「ntul grトッit, pe jumトフate spus, / テョnネ嫺les niciodatト? / Va trebui sト iubesc窶 (Amestec de culori). Tragedia anticト a devenit pentru poetト un prilej de cultivare a gustului pentru tragic, dincolo de anecdota miticト.

Filosoful valorilor Max Scheler descrisese tragicul ca pe un conflict テョntre valorile pozitive ネ冓 purtトフorii lor. Condiネ嬖a tragicului este ca forネ嫺le distrugトフoare ale valorii pozitive sト izvorascト ele テョnsele din purtトフorii de valori pozitive. Altfel spus, conflictul esenネ嬖al de tip tragic caracterizeazト omul aflat テョntr-un conflict cu el テョnsuネ冓, nu cu o forネ崙 exterioarト lui. テ始 poezia de faネ崙, acest adevトビ se face intens simネ嬖t prin proliferarea subiectivitトκ嬖i ca o unitate contrastantト. Imaginea umbrei apトピトフoare care a acoperit tot pトノテ「ntul e tragicト, テョntrucテ「t pトノテ「ntul テョnsuネ冓, ni se spune, are nevoie de ea. Nu ar exista aici tragedie dacト ce-i vトフトノトフor ネ冓 ce-i strトナn, asemeni umbrei, nu ar deveni la un moment dat ca un alter-ego ce poate ajunge sト substituie eul real.

Pe de altト parte, tragicul apare 窶 s-ar putea crede 窶 テョn spiritul esteticii lui Nikolai Hartmann, ca o aporie a sublimului. Suferinネ嫗, abia ea, pune テョn valoare frumuseネ嫺a ネ冓 reliefeazト mトビeネ嬖a omului. Pierderea unei valori esenネ嬖ale trezeネ冲e brusc la starea de recunoaネ冲ere a ei ネ冓 reテョnvie ca din morネ嬖 iubirea pentru frumuseネ嫺a pierdutト. Aceastト transfigurare (Verklテ、rung) a umanului a fost descrisト de Hartmann ca o lume ce prinde sト fie scトネdatト テョn aur abia la asfinネ嬖tul soarelui (テгthetik, Berlin, 1966). Declinul valorii apare ca ネ冓 compensat de aurul mistuitor al suferinネ嫺i, singura care i se mai poate opune. Catharsisul, テョn momentul de imersie テョn suferinネ崙, consemneazト urcuネ冰l purificator. テ始 acest punct, tangenネ嫗 cu o viziune creネ冲inト devine aproape inevitabilト.


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!