Se întunecă zarea,
marea aruncă cu valuri
răsar stânci de zăpadă
formează o insulă albă.

Se prind nori cu stele,
dansează îngeri cu ele,
marea albastră vibrează
de cântecul dulcii sirene.

Lumina pătrunde timidă
marea se desface ca o floare,
primește căldură în adâncuri,
oftează, se închide.

Din crestele albe curg cascade
ca tropotul cailor albi de zăpadă
ce-și flutură coamele
prin sursurul zânei cascade.