Pentru ce ne-ai pus ochi? să vedem frumusețea din-afară,
fără a o mai găsi închizându-ne ochii - bunăoară?
De ce soarele ne umple privirea și când pleoapele lasă
grele storuri peste ea, dispare? nu era a noastră, oare?
Nu....era a Ta...

De ce ne-ai mințit cu ochi de tină,
mai înainte de-a vedea cu ei –
mai înainte de lumină?
Tot întunericul l-ai adunat în ei,
căci închizându-i, să nu vadă pe unde să pășească,
orbecăind și căutând căldura, cu mâinile întinse,
răul să ne lovească, ca să ni le-ascundem.

De ce ne-ai deschis ochii?
Să vedem, zici... ce ne grăiești?
Că numai Tu ne ești Lumina,
că numai Tu iubești?