iubirea noastră a-nceput înaintea noastră
noi ne-am găsit ceva mai târziu (târziu fiind un devreme irosit)

prima zi: am consumat-o în trei – eu, tu și
mărul intact

a doua zi: eu, oarecum tu și mărul intact

a treia zi: eu ghiftuit și ...mărul intact –
mega-iubirii mele îi deveniseși Detaliu

a patra zi: un Detaliu pierdut în alt Detaliu și mărul, desigur, intact

(unul dintre cititori dă să-ntrebe: ,,dar șarpele?’’) - unde ați văzut dumneavoastră
șarpe mâncând mere?

a cincia zi: un Detaliu întrebă celălalt Detaliu: ,,de ce
s-a ofilit trandafirul pe care mi l-ai adus la (a câta!) întâlnire?’’

răspuns: ,,am senzația că nu mi-ai înapoiat cardul și că măsori iubirea în zile/shoping’’ – mărul impasibil..., da, intact

a șasea zi: (alt cititor – sau același, totuna: ,,zi-le dom’le să-l ia naibii odată mărul ăla și să-l mănânce, că-mi stă pe suflet!’’)
hm, zic: ,,de asta-ți simți inima la gât?’’
mărul (și nu știu dacă al Discordiei, încă nu-și revendicase drepturile) ședea tolănit
rotund în iarbă – umbra lui... tot măr
Detaliile: la serviciu-acasă, la serviciu-acasă... apoi
își scrobeau nostalgia (unui Eu și unui Tu) a celor dintâi trei zile

a șaptea zi: jurată odihnei, (luați aminte),
un șarpe
trezit în cearta acestor două Detalii de la etajul trei,
le induse o poftă nebună de mere și...
ia-l de unde nu-i... (sau Detaliile orbise),
orbecăind buimaci se-nvârteau în jurul lui
sau al zilei, care era jurată odihnei, (doar v-am spus să luați aminte!...)
târziu, fiind un devreme irosit, ne-am trezit:
Eu și Tu privindu-ne în oglinda greșită -
mă arăta istovit, pe tine îmbătrânită,
mă-ndemnai, luându-mă de braț:
,,hai, lasă-le-ncolo de mere,
acum ți-ai găsit, nici nu mai ai dinți’’

și-aceasta a fost
ziua fără mâine

cineva a scrijelit un epitaf pe crucile noastre,
zice așa:

,,mâncați mărul vieții, dacă tot l-ați luat, mâncați-l până la cotor,
cu tot cu coajă și viermi uneori, altfel, deveniți Detalii unui decor inutil
zilelor voastre din ce în ce mai puține,
prefaceți-vă răul în bine, viața-i doar un fitil aprins
nu întotdeauna doar la un capăt – ici-colo arde, mocnește... și
nicio oglindă n-are memorie
tot ce-a fost văzut s-a scurs aici, sub crucile astea, unde un Eu, un Tu
am avut un măr și...
nu