Þigarete mentolate stinse în cenușa mortuară,
Zac în scrumiera cu un zâmbet fals ce-mi tot șoptește
Vorbe dulci de duh
Ca amintirile , purtându-mă pe tărâmuri pitorești
Unde mă aflam și eu nu de mult
Depanând povești .
Dar sunt , duhuri rele
Ce vin în fiecare noapte
Ca ielele să mă posede
Trebuie doar să mă trezesc
Și să zbor în fața descântecelor
Doar de aș dori..

Mă gândesc că farmecul s-a împrăștiat cu mătura
Și amintirile au fost luate cu fărașul,
Dorințele și speranțele s-au spart ca stelele pe cer
Și resemnarea a prevalat ca mizeria neîntreținută
În timp ce eu inspir tot praful,
S-a mai aspirat un vis.

Preotese frumoase pângăresc virginitatea sufletului meu
Ce nu s-a ars cu torța dragostei
Și nu știu dacă aș mai vrea să mai încerc
Să scot spinii de albină din deget
Ca apoi iarăși să mă înțep.
Să merg din nou spre gheață
Pe tronul de cristal
Să aștept momentul oportun
Să citesc în globul magic
Și nu prea văd limpede viitorul ,
Că-s ca un liliac ghidat de ultrasunete
Și caut bezmetic în întuneric
Să se aprindă luminița de la capătul tunelului.

Scrumul adie în liniștea vântului apus din cameră,
Ochii mă poartă în delirul trecutului
Ce mă înțeapă,
Și se zice cum că,
N-are să renască ca pheonixul speranța
Și planează porumbelul alb plin de resemnare.
Cadavrele pline de tutun îmi șoptesc
Că a meritat războiul
S-a terminat pacea ca fumurile de la filtru
Și armele , îmbrățișările
Au devenit mai reci ca moartea.

Mă plimbam ,dar m-am oprit să văd
Cel puțin cu ochii mei să fiu sigur
De aia stăteam în pădure
În boscheții de întuneric.
În lumina lunii pline zbiară niște lupi muți
Ce nu se aud de horele încinse
La un foc de tabără aflat la răscruci,
Acolo unde punctele cardinale nu își mai au rostul
Și cel mai bine pentru tine e să faci pe prostul .
Așa s-a întâmplat ,bat-o vina
Ca torța s-a aprins și m-a orbit lumina,
Iar o ea a venit într-un voal transparent de existență
Și m-a tras de mână ,blând, din abisul de ignoranță.
M-am speriat pentru o fracțiune de secundă
Crezând că vrea să mă ucidă ,
Dar zâmbind mi-a spus pe ocolite
Că are un țel mult mai sacru.
Și-a luat veșmântul de zale și l-a dezbrăcat pe pătura de bumbac tânăr
Și fluieră un șuierat melodios
De care odioniară ,mi-era frică.
Începu a dansa lasciv ,de fericire , pe ritmul bătăii de inimă
Și nu s-a mulțumit doar cu atât , desigur nu !
S-a năpustit spre foc și m-a tras după,
Toată lumea se uita la acei doi nebuni
Ce nu le acordau importanță,
Fiind,
Două ființe parcă născute
Să fredoneze același cântec .
Pe când jăratecul ne înțepa tălpile de piatră
Am prins amândoi rădăcini fără să conștientizăm
Și ne-am pierdut amândoi în sărut ca-ntr-un labirint
Și nu mai știam de noi deloc din acea secundă
Doar că toate ielele din jur deveniră iluzii,
Clopoțeii sunau tot mai ritmic către dispariție
Și se făcură liniște între ale noastre buze.
Dispărură vesele , ielele ca nălucile
Iar restul lucrurilor existente deveniră imateriale,
Glasurile deveniră inexistente,
Mesenii cu alaiul de sărbătoare se-ndreptara către munți
Spre stânci singuratice ,
Într-un loc numit trecut.
Se făcură liniște de la atâta lume în jur
Nici greierii nu se mai auzeau
Să cânte cor de dor nebun.
S-a risipit totul în neant , ca fantomele în abis
Strigau stirigoii și râdeau vrăjitoarele
Să le invităm să petreacă cu noi
Noaptea albă de Halloween.
Cugetam în mine , fără să mă mai audă și alții
Că Purgatoriul este locul unde odată eram rege
Și-mi curățam sufletul de spinii trandafirului negru
Care acum se mai găsește ca ciuperca otrăvită
Sub copaci umbriți de lume
Ascuns de ochii celor ce nu văd,
Așteptând să fie cules de cei ce nu înțeleg,
Că dragostea e o artă .

Or fi dispărut ei , cum dispar lucruri dintr-o dată ,
Poate printre copacii pădurii de jad
Sau pur și simplu dispărură ca trecutul plin de chin
Iar de sub paltin se auzea naiul ,în extaz ,
Cum răsună în glasul vântului
Către doi tineri urmăriți de destin
În timp ce eu stau sub un nuc în parc și îmi amintesc zâmbind .

Ea nu s-a supărat când am văzut-o dansând ,ci dimpotrivă
A lăsat focul să mocnească
Poftindu-mă să încing jocul cu ea
Și ne-am tot jucat până ne-au cedat picioarele
Ca și cum coboram pe deal,
Jucam ceva ce se numește voodoo
Și am prins în vraja noastră
A noastră inimă.
Când ne-am terminat jucăriile
Am stat , 2 copii,
Ne-am mai potolit puțin oboseala ,
Stând pe un bușteam
Și după ce am realizat
Nu mai știam decât că stăteam,
Eram,amândoi
Defăimând povești cu fantome din viața proprie.
Și așa , din vorbă în vorbă
Am tot vorbit o vreme sau două
Că nici nu mai realizam atunci ,
Când ne sărutam că rămâneam fără aer.
Am fost la multe petreceri , legați la mână amândoi
Ca doi prizonieri îndrăgostiți
Și mai evadam din când din celulă
Să stăm în brațele celuilalt ,
Într-un vis lucid.
Muzică era difuză și cam totul în jur se liniștea
Căci noi doi când eram împreună
Nu mai auzeam deloc ,zgomotul de fundal .

S-au mai năzărit tentative de a mă fermeca complet
Însă realizat-am amândoi că nu putem avea ceva mai mult
Decât acum, în timp ce ne priveam,
Zâmbeam și râdeam de conceptul de perfect.

Nu era seamăn în lume care să se asemene cu noi
Și nici alți semeni nu pot semăna semințe
De aripi prăfuite,
Ale unor îngeri aflați în pod
Plini de praf celest
Și uitați din istorie
S-au unit , mai apoi
Să provoace anarhie
Ș-am adus demoni să bântuie nopțile
Și am rupt stelele afurisite care au râs de noi,
Restabilit-am ordinea unei lumi haotice
În timp ce noi zburam sub clar de lună,
Așa am sădit noi o dâră de melc pe cer
Reamintind lumii că nu au să mai fie
Zeități jumate demon , jumate înger
Paradoxuri umblătoare în lume
Mai romantici decât noi.

Întunericul doar amplifică misterul
Asta cel puțin o știu
Căci Lucifer însuși
Îmi dădea tarcoale-n suflet,
Implorându-mă invidios să-l înviu .

Apoi , parcă am fost pocit de vreo vrajă nesăbuită
Deși îmi amintesc că beam amândoi apă din aceeași fântână
Și cum eram cei mai apropiați
Nu îmi amintesc ,ca vreodată, vreun blestem de al ei
Să mă fi fermecat
Dar m-o fi pocit ceva, căci sigur
Nu aș fi avut alt motiv să plâng.

Nici nu îmi mai amintesc bine mitul
Nici legenda,
Doar știu că împărțeam patul
În bezna camerei , la apogeu de noapte .
Nu mai știu , parcă a fost un vis
Coșmar nici vorbă ,
Aș fi vrut doar să nu mă fi trezit niciodată,
Acum mă uit în jur ,
Ce s-o fi întâmplat oare?
Mă duc să visez iarăși .