uite-i cum aleargă!

unii șchiopătând, alții târâș;
nebunii de altădată,
azi niște cuminți.
în urma lor vine,
cu-n pieptăn în mână și-o sapă,
vremea.
pe unii îi atârnă de brăcinari,
prin livezi,
în loc de sperietori.
pe ceilalți,
adunați în smocuri,
i-aruncă-n vânt,
ca pe păpădie,
să mai plutească peste lume,
cât să o mai iubească,
o dată,
dar altfel.

doar cei deghizați,
ascunși printre corbi,
mai scapă,
uneori.