sunt.
mă agăț de lucruri cu căldura trupului
cu umedul ochilor clipesc oameni
cu grijă
mă topesc în ei, le respir gesturile
îmi arunc pielea peste corpurile lor molatice
ei vor fi eu voi fi ei vor fi eu


aș face o grămăjoară de suflete
lângă pernă
o alta ar rămâne în cămară, lângă lucrurile vechi
mi-aș atârnă suflete pe pereți,
la ușă
pe buze și pe piept
doar să nu se facă
nevăzute



nu m-a învățat nimeni
cum să mă despart de oameni