îmi pare că nu a fost prima dată
șoapte chinuite însoțeau zborul îngerilor
într-un joc haotic
eram în consens cu refularea nu vorbeam nimănui nimeni nu-mi vorbea pe înțeles

tablou incert
sculptură taciturnă
miez de suflet în contur cu piele nepalpabilă

am remarcat făptura
ochi negri armonizați cu păr de nuanțe nocturne
surâsul unei zeități
mâinile împreunate trădau îmbrățișarea gândurilor părea un corb evadat din închisoarea lumii
umbra-i stătea ascunsă sub dale
în așteptarea microuniversului


contopire diabolică a urmașilor luciferici
cu chip desăvârșit
sprâncene cenușii nas drept nedefinit buze groase sângerii în contrast cu paloarea albicioasă a obrajilor
nu era vampir
a dispărut mai curând de a-l fi putut întrevedea cu totul
într-un paradox stânjenitor cu o aparență de gheață
la blind date-ul cu sufletul meu
a pășit alt suflet

mi-a surâs sau poate că a surâs imaginii din mine
a plecat spre nedefinit, lăsând în urmă picături de sânge
nu durerea ci mai degrabă uimirea m-a aruncat într-un plâns febril
sș fi vrut să opresc făptura...să nu plece
dar nu eram în stare să desfac sigiliul buzelor
să dezbrac haina cuvintelor

corbul meu din visul de pe urmă s-a speriat de umanul din mine
s-a stins sub nemărginirea contingentului
umbra îi rătăcește și astăzi sub închipuirea mea alături de tabloul incert

ascuns sub pielea nopții