Oare cei care gasesc in timp si spatiu puterea de a da culoare unor imagini descarcate de impulsul momentului pot adauga un plus de valoare cautarilor interioare? Sau e momentul sa fim sinceri si sa recunoastem ca trecatorului ii sta bine cu drumul lui si ca doar amagirea unor "umbre" sau "zgomote" de care au fost atrasi ca niste albine la stupul de miere de catre nevoia lor de a-si gasi alte scuze cautarilor si neimplinirilor lor ii fac sa comunice - egoism. Nu-i asa ca egoismul ne face sa fim buni? Sa spunem vorbe frumoase celorlaltora pentru ca la randul nostru sa traim macar cu speranta, cel putin, ca acestea ne vor fi intoarse. Egoismul din noi ar putea sa ne faca mai buni...v-ati gandit la asta? Hai sa-l folosim ca o masca, sa o acceptam, daca nu e deja uzitata si integrata de unii.:) {daca ati inteles ce am vrut sa zic va multumesc frumos)