Mi-e gol sufletul de mine.
Azi mă iubesc atât de puțin;
și golurile seamănă a rime
nu știu de unde până unde țin.

Dar pot să-mi pun geana
pe câte-o clipă,
să-ți șoptesc:'aici,aici e boala
unui înger fără o aripă!".

ÃŽmi sunt goale palmele de mine.
Azi ma cunosc atât de rar
și portocalele sunt pline
de gustul meu amar.

Mai pot să scriu cu călcâiul
baletul greoi de acum:
Copacul meu,întâiul
era,bietul,salcâm.

Sunt goală toată de mare,
nici frunze nu mai pot purta.
Te miri de ce împărțim atâta sare...
Nu ne-ai iubit nici pe mine,nici pe ea.