in sus daca arunci cu lucruri
iti pica in cap
unde nu mai e loc
si nu iti mai incap,
destule ploi sa-ti spele
fata pacatuita,
atatea lacrimi
sa te-arunce in ispita,
indragostiti doi cate doi
lasam in urma doar gunoi.

prea jos daca te lasi
calcat fi-vei in picioare,
dar capul plecat
sabia nu-l taie,
stai drept, infrunta
tot ce-ti e impotriva,
nici macar o mama nu vrea
sa-ti planga pe coliva,
e prea tarziu si prea devreme
sa rezolvi atatea dileme.

la mijloc nu e bine nici atat,
incepi sa plangi de greutati,
dar nici cu latul dupa gat...
atatea si-atatea banalitati!
cand treceam prin Belis impreuna
nu mai stiam nefericiri,
iubirea era intr-o strangere de mana
si-n fata aveam doar nemuriri,...

acum e-atata liniste ca deranjeaza
urechea care ma vegheaza.