la casa cu pridvor de floare
sub cerul ce-a uitat să caște
rămînem muți și de-a mirare
a gîndului care ne naște

au adormit prin șure caii
copitele stau pază nopții
și cîntecul subțire-al ploii
face inele-n balta porții

și ne-am pitit din nou în fînul
ce ni se joacă-n siluete
ca lacrima lucind argintul
trec vorbele încete-n cete

devale cerul se întinde moale
și culcă plopii frunza coaptă
eu te-nsoțesc în pas agale
ce-aș vrea să-ți spun se spune-n șoaptă