Și se făcea că…
Eram o ciudată împletire
De azur, de soare
Și de crini imaculați
Zvârlită în deșert…

Soarele dogorea
Vlăguindu-ne trupul
Aprinzându-ne patimile...

Peste tot în jurul nostru
Oase mari albite de
Spaima despărțirii
Porunceau vântului
Să le cânte
De leagăn

Sunetele dănțuiau păgâne
Lovindu-ne vrăjmașe
Soarele dogorea
Albindu-ne oasele
Arzându-ne privirea
Zdrențuindu-ne simțirea
Rupând firul Ariadnei
Depărtându-ne de vise…

Doar crinul uriaÈ™ veghea
Răsăritul stelelor…