Peisaj


Măiastrele și-au părăsit cuiburile
și se aruncă năpraznic
pe urma lăsată de om


și caută întruna
o rămășiță de eternitate...


femeile duc cu sine gesturi
în care se văd
viitorii prunci,
iar valul acesta bătrîn îi lasă-nsingurați
cu nisipul în față.


hrănită din literă,
o ultimă mamă naște ușor
dincolo de gratiile tainei,
într-un colțișor al lumii.


țipătul pruncului sînt eu
și eu nu sînt mereu al meu.


crește în afară de timp,
înfiorează piatra zicînd:
piatră, tu în tine ai un univers!...