despart fiecare piatră de taina sa
eliberez statuia de formă privesc
cum își retrage mâna din granit
spectru animat al unui dor demonic
pescărușii recită la nesfârșit
aceeași poezie despre cădere
buzele își împart deschiderea
nehotărâte între zâmbet și rictus
o poză pe care ai uitat să o rupi

simt cum sângele tău se transformă
în sticlă de privit soarele negru
realitate în care îți odihnești ura
făptură stranie ieșită pe jumătate
dintr-un vis neterminat ascunsă
gheară zvâcnind a fulger mistuit

te-am întâlnit din întâmplare zâmbeai
de parcă ai fi regăsit păpușa de lemn
ascunsă în podul casei bunicilor
amintirea aceasta îmi pare o mănușă
mulată peste pielea neagră a unui duh
înfulecând vorbele celor vii
în sufrageria goală o fereastră
se va abandona curând vântului
senzația de rece a casei pustii
îți urcă pe coapse precum o cobră
căreia îi oferi sânul stâng
dreptul trecătorului la voluptate
uneori mi te închipui veselă
împărțind acadele copiilor străzii
etalându-ți scheletul lucios reflexie
a fântânarului devorat de himerele apei