soarele încă n-a răsărit
și aerul ne-nceput
stă drept în propria-i lumină
așteaptă nemișcat obolul meu
de sudoare alcool și benzină
gunoaie nevăzute mușcătura arșiței pîndesc
prin care-n suflet să i se strecoare
de pe margine mă urmăresc
privirile caselor încă fără culoare
în dosul lor înviază femei
și-ncet își descoperă fața
sînt trist
nicio amintire nu poate
prelungi dimineața