|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ izgonirea din rai
■ despre păstrarea direcției, indiferent de invazii
■ ce nu se spune când se lasă noaptea
■ generația mea anacronică
■ poetul vs. bau-bau
■ amăruie
■ Pașadine în endecasilabi (84)
■ de mult nu m-am mai jucat cu un ghemotoc de soare
■ bătrânul ioachim tânărul ioachim și invers
■ recviem pentru o inutilitate lascivă străpunsă de neobositul trident al lui neptun
■ dialoguri blindate, el și ea în era pixelilor
■ Volum premiat la "Zilele Eminescu"
■ luptând
■ o lume zgâlțâită
■ Temeri sclifosite
■ EXplicație
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
HIJOS DE PLÁSTICO poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Patricia Lara Arriagada [Fatamorgana ]
2009-07-14
| [Acest text ar trebui citit în espanol] |
Yo nunca tuve nada
y no me quejo.
Esta calle lejana
cobija mis recuerdos
casi tristes
por la distancia,
porque la física cuántica
aún no me lo explica,
no hay nada sobre el regreso.
Yo jugaba a ser madre
igual que ahora,
siempre había hijos,
unos de plástico suave,
un sinfín de muñecos
y otros más amados
con el tiempo,
los de carne y hueso.
Es todo lo que tengo
y no me quejo.
FATAMORGANA
Patricia Lara Arriagada
|
|
|
|