Am simțit biciul privirilor tale
Peste spatele meu asudat,
Peste urmele sângerânde
Ale unghiilor tale
Acum inerte,
Dar atât de fierbinți și dornice
În a descrie frumusețea
Durerii

Am simțit arsura dinților tăi
Pe buza de jos
Chinuită de strângerea lor atât de
Iute și de apăsată
Și pieptul sfâșiat de tăria
Sânilor tăi tari și
Fermi pe poziția lor
De obiecte de tortură

Și peste toate îmi mai răsună încă
ÃŽn urechi
Muzica suspinului de început
Al visului
Și strigătul dorinței de
Mai mult

Apoi tăcerea care-mi intră în urechi
Spunându-mi că, facerea lumii
Nu a început cu noi
Dar se va termina odată cu
Sărutul de adio
Pe care îl doresc atât de departe
Și de improbabil
Pentru că nu m-am săturat
De gustul tău.