Mă-mpinge muza-mi nesupusă
Independentă,ce să zic
E miezul nopții,dânsa însă
Mă vrea o clipă de bunic.

E cam făloasă și bătrână,
O tupeistă oarecare,
Stă pe chitară ca jupână,
Are tupeu, dar voce n-are.

I-aÈ™ da-o iute pe a mea
Dar e rănită de dentist,
Mi-a pus proteză foarte grea
Și-acuma nu mai sunt artist.

Gîndește-te la alt refren
Cu dulcinee-n mon jardin,
Cochete și mereu prințese
Ce vor amor, nu interese.

Te vor pe tine-n nou refren
Un number one in mon jardin.

S-au săturat de granguri, care
Cu spleenul lor de boșorogi
Le țin legate de picioare
Și sufletele în dârlogi.

Și vor un pic de poezie
C-un suflet tânăr, optimist
Dă-le un pic de bucurie
Vigoare, suflet de artist.

De vor amorul la pătrat,
La propriu, nu la figurat,
În fond, nu e de cumpărat,
Poți să-ți dai toată silința
De vine vorba de parai, vai,
Declină-ți toată competința.

Fii lord cu bunele impresii,
Nu le băga"În gura presei",
Fii Mircea Badea, un multiplu
Iubește viguros și simplu!