Sunt convins că te simți bine
După ce, ieri, ai dărâmat de pe socluri
Toți îngerii din grădina iubirii

Mă uit din depărtare și
Pe capetele hâde ale coloanelor,
Printre cioburi și sfărâmături
Se mai vede urma tălpilor pe care
Se sprijineau slujitorii dragostei
Iar în aerul de deasupra
Ca o umbră, plutește urma aripilor
Întinse către cerul din care
S-au înfruptat odată

Ai trecut veselă și cu râsul tău
Rece și distant, oarecum perfect
Ai împins în neant tot ce clădisem
Cu atâta trudă în zilele ce au trecut
Peste noi.

Acum stau pe o bancă
Și privesc cu tristețe norii negrii
Ce se adună, ca un făcut, să plângă
Peste ruine ca un ultim omagiu adus
Unei iubiri ce s-a stins fără speranță

Voi mai rămâne câteva momente
Să mai contemplu imaginea ruinelor
Apoi mă voi retrage pentru că știu
Din experiență, că nu se mai poate face
Nici o restaurare și voi închide
Cu un lacăt greu, porțile ruginite
Peste noapte

Dacă, însă, crezi că mai treci pe aici
Vezi că ți-am lăsat cheia într-un cui
Pe stâlpul din stânga, în dreptul inimii
De unde o poți lua foarte ușor,
Doar cu un gând

Apar și eu într-o clipită.