Încet, încet, încet,
Șoaptele tale se apropie de mine
Se urcă de pe umeri spre urechi
Pe unde îmi intră înăuntru, călcându-mi
ÃŽn picioare timpanele sensibile

Parcă le zăresc un pic în spatele
Ochilor larg deschiși,
Un pic mirați,
Un pic umeziți de lacrimi
Involuntare
Se lasă prin vene în jos spre
Inimă
Pe care o ocolesc cu grijă
Că poate n-ar suporta așa emoții
Apoi trag din plămâni o gură de aer
Proaspăt
Se hrănesc mai jos cu ceva ipotetic
Căci, doară, numele de stomac te face
Să te gândești la mâncare
Și se aruncă apoi cu capul în jos
Spre tălpile astfel mânate
De la spate
Spre un viitor incert

Cu tine….
Fără tine…
Cu tine…..