Urăsc să mă-ntorc acasă
Urăsc să stau înconjurată de pereți crăpați și fum
Urăsc să mă-ntorc aici zi de zi
Urăsc zgomotele ce răsună la fiecare mișcare
Urăsc când zgomotele amuțesc și ușa nu se deschide...
Urăsc fiecare mașină care oprește în fața geamului meu
Și îmi urăsc fiecare pas spre fereastra deschisă
Urăsc vântul când în taina nopții se joacă cu un cablu care-mi pocnește-n geam
Urăsc să mă pun în pat seara
Urăsc așternuturile ce refuză să scape de mireasma ta
Și urăsc pereții care și-au însușit vocea-ți
Urăsc masa și scaunul
Urăsc dupamiezile tăcute
Diminețile monotone
Serile răcoroase
Urăsc să mă-ntorc acasă
Și urăsc tăcerea-nfricoșătoare
Urăsc sunetul ploii
Și albastrul cerului
Urăsc râul și urăsc marea
Urăsc...urăsc tot ce-mi amintește ne-ncetat că ai plecat...