Citește-mă până când alegi calea spre
lumea regizată ca o reclamă la suferință răbdare
în care nervii sunt întinși pe firele de înaltă tensiune
carbonizate gânduri liniștite prin tramvaie troleibuze
către un cartier subpământean
țin un monolog într-un singur plan
înainte de a prinde tristețea între pleoape
o ultimă lacrimă înainte de secetă
să nu crezi chiar în toate cele lăsate în larg
dureri sau bucurii transformate
într-un șir al florilor de lotus
așa că doar
un gest nobil din îndurare
câteva semne peste detenția absurdă
să-mi întinzi o mână în groapa asta cu hiene
unde stau în poziție de apărare
o zeu cunoscut poți să cobori în orice chip
inclusiv de femeie înțeleaptă libertină
între cele două extreme
voi risca să te cuceresc