Cand a venit toamna la mine in oras
m-a regasit pe-o banca mancata de ploi.
eram la fel ca anul trecut, eram un pui golas
cu aripi dezbracate si-n pene aveam noroi.
A fost o vara lunga si plina de sudoare,
de palme transpirate si de buze usoare,
o vara scaldata in mari si in oceane
si in sticle de suc uitate pe peroane.
Si-a fost un vant pe stanci
ca-n noptile cu luna plina,
iar apele adanci
si in jur numai lumina.
Cate poeme s-or fi scris
in vara cu zilele pare
pe potecile spre-abis
si trotuarele murdare?
Ca testoasa in ocean
m-am avantat printre ce-i multi
si printre voci ce le asculti
doar acompaniate de-un pian.
Am calcat ziua drumuri uitate
si seara porturi pustii
mi-am reparat jucariile stricate
si m-am ales cu alte mii.
Tot eu am sufocat pamantul
cu aburi dulci de scortisoara,
mi-am asternut intreg gandul
pe-o coarda de vioara.
Uite asta e anotimpul meu
si-a marilor descoperiri
Dar iar a venit toamna
si simt ca iar mi-e greu.
Unde-i salata de capsuni
cu rime in catrene,
sa ne aruncam cu totii-n ea
ca sangele in vene?
Sau stele de sus vazute intr-o seara
cu parul asezat intr-o mare de nisip?
Cand a venit iar toamna dupa o lunga vara
imi venea sa plang si imi venea sa tip.