ÃŽn felul meu,
Nespus de omenesc,
Tânjind mereu să-ți deslușesc făptura,
Greșesc, și sper și iert. Și te iubesc.

ÃŽn felul meu,
Destul de omenesc,
Dorind mereu să am lumină,
Tot cad, respir și mor, și te iubesc.

ÃŽn felul meu,
Total neomenesc,
Visând mereu la o pată de-ntuneric,
Plutesc, trăiesc și-ți spun că te iubesc.

În felul tău,
La fel de omenesc,
Tânjind, dorind, visând să fii neomenesc,
Greșești, tot cazi, plutești. Și mă iubești.