stam drepți
în noaptea mărturisirilor,
tremurul ielelor mașteră sfântă.
sunt alaiuri de nopți adunate la coadă
precum câlți la stindarde
vrând să sară din fum.

trecut-am prin sate
care nu se mai pradă,
lumânări la o lume,
corbi dansând pe un scrum,
vin la chef să asculte
ce prăpăstii am fost.

Stam înalți,
întuneric
n-ajungea pân’ la pleoape,
persiflări de mătănii
lumânările noastre
s-au grupat și în castre
și în zile de post.

Mai rămâne o roată
ațipind mai departe
în purtări de o cruce
sau în zori la o noapte,
amintită-n latența tărâmului prost.