Fântânile au secat
dar vin femei în doliu
și plâng deasupra lor
în palme le crește iarbă deasă
acolo păsările își fac cuib
câte una încă vorbește cu copilul ei

au unghiile lungi
să poată bea apă din ele
când plouă
genunchii scrijeliți
pielea arsă

bărbații suie animalele
în podul vechi al casei
ca pe ibovnice
o dată pe an vin să le tundă
cu părul lor leagă armele
împletesc chingi.