În groapa adâncă,
Înfiorată,
Stearpă,
Din lună -
Din mijlocul lunii,
Se afla demult,
Pulsând -
Bătând -
Urlând -
O inimă întunecată.

Bătrânii -
Ar povesti
Despre ea
Dacă și-ar aminti
Clipa trecerii
Ce va sa vină;

Iar copiii -
Ar plânge din pântec
Despre ea
Daca și-ar aminti
Clipa trecerii
Ce va sa vină;

Poate că -
E punctul negru
Din fiecare lucru -
Cel fără de care
Nu recunoști fericirea -
Și motivul uitat
Al primei lacrimi -
Simțind iubirea.

Ci impregnată în el,
Gândită de Cel -
Muiată în ea,
Așezată de Cea -
Se afla demult
Obliterând -
Astupând -
Vibrând -
O icoană mică
Din aurul sfinților.

Bătrânii -
Ar lăcrăma
Pentru ea
Dacă, cumva,
Ar uita -
De clipa acea;

Iar copiii -
Din pântec ar vorbi
Dacă ar sti,
Cumva,
Despre ea -
ÃŽn clipa acea;

Poate că -
E visul curat,
Zburat,
Înălțat,
Cel fără de care
Nu poți simți iubirea -
Și gândul uitat
Al primei lacrimi -
Gustând fericirea.

Și astfel,
Simțind -
Gustând -
Zburând -
Uitând -

Nimeni,
Nimic,
Nicicând,
Nu povestește
Despre o inimă -
Care este un punct
Sau despre icoana -
Care este un gând;

Sau despre faptul că
În groapa adâncă,
Înfiorată,
Stearpă,
Din mijlocul lunii
Două lucruri,
Vibrând -
Un punct
Și un gând

Încă se află.