Ai măsurat odată albastrul
dintr-un deltaplan,
numai vântul între urechi,
o dimineață a gândurilor nestăvilite.

Deodată s-au prăbușit toți pereții,
lumea este un sâmbure la picioarele tale,
inspiri cel mai simplu aer cu putință.

Aluneci verde, fotosintetic,
ești în sfârșit mai înalt
decât visai când mânuiai zmeul în copilărie.

ÃŽnchizi ochii,
speranța că nu te vei mai opri niciodată,
liniștea.