Era o sărutare de iarnă
Din tălpi până la păr,
Acolo în fiecare codiță îi atârna descultă,
Gura.

Râsul, râsul ei desigur
Cădea pe trepte în intonații albinoniene,
Și se izbea de gleznă exact acolo unde
Se încălzea la soare ,
O vrajă.