Fulgi de nea neîncetat
Se așează lin pe ramuri,
Este larmă mare-n sat,
Toți copiii fug pe dealuri.

Pe zăpada încă moale,
Se văd urme ruginii
Ce dispar până sub poale
La pârtia dintre vii.

Micul deal parcă-i un munte
Pentru pașii lor micuți,
Cu sudoarea râu pe frunte
Urcă-ntr-una, merg tăcuți.

Dar, ajunși pe coama mică,
Zarea-n brațe o cuprind,
Pe sănii fără de frică
Vin la vale chiuind.

Vântu-i rece, suflă tare,
Ace în obraji se-nfig,
Se topesc, magia-i mare,
Zboară călărind în frig.

Ei se cred într-o poveste
Cu prințese, feți-frumoși...
Spulberând neaua pe creste
Trec prin timp, gălăgioși.

Derdelușul brusc se-nfundă
Într-un morman de pământ.
Doar o clipă, o secundă
Cavaleri ai iernii sunt.

Toată ziua până-n seară
Dâmbul stavilă-l atacă,
Iarăși urcă, iar coboară
Dincolo de el să treacă.

Bate clopotul de-aramă,
Astăzi lupta au pierdut.
Pleacă acasă fără teamă,
Mâine o iau de la-nceput!