Îmi curge-n vine sânge animal
Din vremuri de demult apuse,
Când timpul a pornit pe-un val,
Și-n veacuri gena vieții duse.

Pornită, ca un gând în van,
Se naște viața pe Pământ,
Și crește tainic, an de an,
Mereu noi forme dând.

Și ies gângănii-n zori la soare
Se iscă revoluții
Și pier popoare-ntregi în mare
Prilej de evoluții.

Mereu apar popoare noi,
Și altele se sting ușor,
Așa suntem, și noi, și voi,
Muște de-o zi, ce mor.

Iar când ajungem toți în solul gleic,
Stingându-ne tiptil în noapte,
Acidul dezoxiribonucleic
Ne duce gena vieții mai departe