curățenie
( cine nu s-a-nchinat vreodată
pentru hârtie igienică să arunce prima piatră )

că poate de atâta praf
de atâția filozofi ce-njură-n mă-sa
potcoave de cărți grele
adormiți în mii de pagini
de idei pentru macarale ruginite
trebuie
o fetișcană virgină
cu breteaua nu mult puțin la vedere
le plimbă-ntre degete
le suflă ca pe-un sărut de acarieni
răsfoiește culoarea paginilor
și le-adoarme-napoi
cu-n pic de drag
pentru încă una gata


îmi deviaază electronii când
în reflexia de la etajul doi
fecioara își așterne nenumăratele-i
viraje de cerneală
de pix
o biată de
recaÈ™ cu bretele
se așază pe scaun obosită
de dusting

patru picioare de lemn așteaptă comanda mea
dar fibrele rămân înțepenite

o, aspră soartă