Dragă Nicule, nu știu dacă știi,
dar au ieșit poeții pe străzi,
mărșăluiesc intempestivi
de parcă vor să-și revendice acest anotimp.
Au ieșit cu sculele lor meseriașe
făcute în atelierele uimirii eterne,
au ieșit să-și dea singuri de lucru
și tot singuri să se plătească.
Așa fac ei de fiecare dată,
sunt solidari și dau o mână de ajutor
celeilalte mâini, gata să primească.
Dragă Nicule, nu știu dacă știi,
dar au chei tubulare de diverse sensibilități
cu care desfac mugurii ramurilor telescopice;
repară adjectivele defecte
de germinează semințele la prima cheie;
asistă la nașteri,
trag de capetele firelor proaspete de iarbă
până la înțărcatul verdelui lor;
măsoară cu metru antic
odele de la tot pasul.
O dată pe an, numai o dată pe an,
fac și alpinism edilitar; se leagă cu pânze de păienjeni
și spală cu vodcă petele din soare,
să amețească cei ce numai îl privesc.
Dragă Nicule, nu știu dacă știi,
aerul s-a deschis la baiere, e mai darnic ca altădată.
Se respiră vitaminele depărtărilor înseninate.
Inerția a scăpat pământul din mâini;
cămășile s-au descheiat la gât
și cravatele s-au lărgit nepăsătoare pe lângă acestea;
mașinile s-au întors din garajele calde
și-și fac cuiburi proaspete pe acele tot mai nervoase
ale cadranelor de viteză de la bordurile lor.
Acolo vor naște pericole mari.
Dar ce mai contează,
doar poezia e pe țeava tuturor pornirilor și nu altceva!
Seropozitivi din naștere,
poeții nu fac decât lucrarea lui Dumnezeu!
Dumnezeu se cheamă acum primăvară
și se strigă pe numele mic:
-Hai să mergem, nu contează unde!