În bătaia razelor de soare
Dimineața
Roua ierbii mi se pare
O câmpie
Toată plină cu mărgăritare.

Curcubeul și-a pierdul culoarea
Peste ele.
Nu-ndrăznesc să-mi pun călcarea
Pe șiragul
Destrămat cât ține toată zarea.

Plină e de taine-această floare
Pentru oameni.
A pământului sudoare
Peste noapte
Naște stropi din rană ce nu doare.

Peste-a razelor dantele calde
Îmi plec mâna.
Mângâi marea de smaralde
Ce dispare,
Necredința lumii să o scalde.