(1)

În a noastre cimitire, anul ăsta nu știu zău
Atmosfera de smerire a plecat la Dumnezeu
Iar în urmă a rămas... doar veselie
Cu mici- bere, ca și cum ar fi chindie.

(2)

Una vede, pe al soțului mormânt
Pe un nene întins, cu o mutră ca de sfânt
Dar, nu-i sfânt, e boschetar
Cu un stomac, plin... ca un bar.

(3)

Boschetarii cei strengari
De Blajini, sunt pe cai mari
Ei se duc prin cimitire
Și dau iama, la...clondire.

(4)

Pe o alee megieșă, una trage
De un bărbat, care mormăie și rage
Că el este om blajin
Iar acum, și-a făcut și el... un plin.









ÃŽ