Mă ascund când trebuie să comunic,
Mă hrănesc cu lacrimi,
Mă compar cu tăcerea,
Mă văd în visurile de demult
Când tinerețea era poveste,
Era amurg,
Era șoapta celui iubit.

Mă văd în petalele ofilite
Ale unui prezent stângaci.
ÃŽn suspinul unei iubiri,
ÃŽn neprietenoasa prietenie,
În steaua căzătoare.
Ce ușor disper !
Pentru că pot sa plâng.

Ce ușor mă leg de rătăciri.
Printre ele gândul meu desenează ferestre,
Și pentru că pot să plâng,
Să trec peste amagiri,
Lumina mă încălzește și mă ajută
Să trec peste cântarea din noi,
Peste fiorul dragostei.
Pentru că pot să plâng !