ÃŽn ziua asta gradele au ritm
bat la geamul unei zile toride
căntă valsul uitării
pe ringul trecerii
duc bătălia stărilor
când împăcarea înseamnă sărutul
degetele sunt o margine a canionului
continuă expansiune spre adâncimea firii
iar firul posedă pașii consacrați
pe țesătura moale în așteptarea morții
ruta pământ calea lactee spitalele
sunt o penultimă stație
prin crăpăturile ultimei deznădejdi
lasă loc unei călătorii subterane
să mă dedic unui ocean
pe buze picătura unui ghețar
din care cerul e un tablou
la întâlnirea cu soarele
e de ajuns o strângere de mână