Iubito, îți aduci aminte când
Rupeam un măr în două și-l mâncam
Și soarele pe boltă era cam
De o săgeată, spre amiezi urcând...

Iar seara-n Cer natal ne ridicam
Sublim pe nume îngerii strigând
N-aveam din cele rele nici un gând
Și nici o pace sfântă nu stricam.

Acum, în despărțire,-n depărtări
Rămas-a Raiul cu alaiul tot
Și alte trenuri așteptăm în gări

Divinul să-l reîntregesc nu pot.
Și până-n ziua marei Lui strigări
Pierdută mie,-n lume, te socot.