agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Self-annulment is a prison... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-14 | [This text should be read in romana] |
Nesfârșite șiruri trec
de oameni care pleacă. Care vin și se apleacă. Se ridică și încep drumuri fără de-nțeles. Câte doi se țin de mâna. Câte trei râzând aiurea; cei mai mulți sunt însă singuri și privesc departe-ntr-una așteptând, mereu, minunea. Să se-ntâmple. Doar odată. Să se-oprească. Dar tot singuri se aruncă printre rânduri și se duc. Și doar o fată. Ea stă încă și așteaptă. Nu știu ce. Poate-un vecin. Poate-un prinț din altă lume. Poate-un zmeu de prin vechime. Vine-un om. Îi râde fața. Chin. Îi cade capul. Un străin. A plecat și ea, săraca. N-a fost nimeni. Dintr-un milion de oameni nu e unul s-o întrebe Ce mai faci? Te miri că pleacă târâindu-și, iar, singurătatea?
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy