Cât am fost tânăr, anunțuri de spectacol am tot ascultat
și m-au chemat la circul lor lumesc,
spunându-mi c-o să aflu
salturi mortale-n țeapă,
dresură de carași, înghițitoare de săbii.


din păgânismul meu erotic, levantin,
am dat peste-o icoană din domeniul realizării lepușești,
dar nu vreau să mă închin.
face minuni când râde și mari minuni
când plânge.
cutia milei n-are,
ea vrea doar timp, cuvinte
și culoare.


și vrea s-o fac mai mare,
pe doi pereți s-o-ntind, de s-o putea...
și-apoi să fie mică iar,
s-o pun în buletin
și-apoi în buzunar
ca pe-o icoan-a mea...