Privesc lumea


Mă uit în jur și tot ce văd
Sunt oameni care cad
Oameni ce se îneacă
În propria lor barcă.

Sunt oameni de doi lei
Eu mă holbez la ei
Și tot ce văd e un gunoi
Ce se prelinge prin noroi.

De când mă știu la ei privesc
Și totuși nu mă plictisesc
Prostie, veselie sau tristețe
Parcă-s un grup de mâțe bete.

Mereu la fel dar totuși diferit
Mă uit în jur ca un tâmpit
De ce ar trebui să-mi pese
De lumea ce se târăște pe fese?