Cine astăzi nu e singur,
Ah, când este insoțit
De albăstriul mării - brizul,
Care fuge neoprit.

E clădit din sticlă spartă
Al meu drum cel fărămat…
Florile-n câmpii se ceartă,
Frigul crud le-a înghețat.

Iar în locurile unde
Am iubit, nu mi-e comod,
Nu sunt primul ce va arde
Cu un suflet de lihod.

Colo, în afara lumii,
Salvatoare ploi acum,
Aici consolarea vremii
Lacrimile-n sufletu-mi...

Bucuria nu-i negată,
Dar tristețile mai mult
Se așează ca peaceata
ÃŽntr-un suflet de adult.

Pentru toți și pentru toate
Pe-astă lume-mi pare rău…
Dumnezeu greu ne răzbate
ÃŽntr-un suflet de ateu.