Din poveste-aceste vorbe
Au fost scoase pentru noi
Să-nvățăm că fapta bună
Nu-i mereu un lucru bun.

De pe Insula cu Scorpii
Scorpionu-a fost luat,
Dus pe-o plută pe-alte țărmuri
Unde broaște cuib își fac.

Se-adresă unei țestoase
Să se-ndure-acum de el
Și-napoi - pe insuliță -
Să-l transporte, contracost.

I-a promis mărgean de perle
Ce-nșirate-s pe-acel țărm...
Valuri mari duceau pe plajă
Scoici care lăsau averi.

- Pe-a ta Insulă te-oi trece.
Rău de tine tare-mi pare
Că ai fost înstrăinat
De-ale tale rubedenii.

Jură-ntâi - să știu - pe dată
Că n-ai gândul... să mă-nțepi!
Și-a jurat... că-i scris în acte.
Să vedem ce s-a-ntâmplat!

A urcat pe carapace
Scorpionul. Bucuros,
C-o s-ajungă iar acasă,
Coada sus și-o flutura.

Tot vâslind prin apa rece,
Stropi săreau, necontrolați.
Carapacea-i udă toată.
Cum poți sta bine-ancorat?

Agățat - cam anevoie -
Coada-i arc spre gâtul broaștei;
Cugeta că înțepând-o...
S-ar grăbi spre mal să-l ducă.

Cum doar asta-i e în fire -
A-nțepa în orice pradă -
Namai ce-și struni țestoasa
Îl cuprinse remușcări.

.........................

- Am înțepenit, vecine!
Zi-mi cinstit... ce ai făcut?
Nu cumva-ți băgași veninul
În bărcuța asta bearcă?

Și, simțind cum se afundă
Scorpionul - nesimțitul -
Se scuză cu josnicie:
- Jur... nu m-am putut abține.