Cine te-a adus în viața mea, soare plin de strălucire,
Ca să-mi umpli inima cu atâta energie?
Mii de ani mi-au trebuit în suflet ca să te caut,
Dulce-al cântului odor ,fericirea mea de flaut.

Ce ai transfomat cobzarul într-un jalnic visător
Iar poetul l-ai sculat din visul chinuitor
Lunecând pe panta munților ce duc spre râu
Revărsându-se în fluviu și pe-ntregul lan de grâu.


De ce timpul cel năpraznic mă chinuie-atât de tare
Când eu îmi doresc să-ți dau veșnic ascultare?
Plâng la ceas târziu în noapte și te-aștept în dimineață
Să mă mângâi cu-al tău sunet peste sura mea mustață.

Cum se poate-n lumea asta totul ca să se sfârșească,
Tăcerea să se aștearnă fără ca să se gândească
Că aș vrea încă o notă să mai cânt zburdând cu ea
Și să-mi spun la toți iubirea ce-o port în inima mea?!?