Când Crăciunul e aproape,
ÃŽngerii de zor roiesc,
De prin sferele înalte,
În orice casă poposesc.

Iar Iisus cu a lui ceată,
Din inimă ni s-a trezit,
Să topescă orice ceartă,
Prin nobilul spirit sosit.

Să iertăm orice greșeală
Și să iertăm în general,
Căci și Dumnezeu ne iartă,
De facem ceva imoral.

Inima să ne-o deschidem,
Spre orice om binevenit,
Zâmbetul să nu-l ascundem
Și nici respectul cuvenit.

Beatitudinea cerească,
Să se reverse tot mereu
Și din ceata îngerească,
Să fim iubiți de toți mereu.

Dulci cuvinte să răsară,
Prin dulce grai duhovnicesc,
Bunătatea să apară,
ÃŽn orice suflet omenesc.

Vreau ca să vadă lumina,
Din inimă cine-a iubit,
Să dispară-n veci cortina,
Dintre oameni- piept de granit.

Iisus cu a lui dulceață,
ÃŽn orice om e stabilit,
Vom avea lumina-n față
Și viitorul fericit.

Când egoul se topește,
La luptătorul din carton,
Umilința-mpodobește,
Cu fir de aur, acel om.

Și din ungherele toate,
Tot ce-i bun în față iese,
Dar chiar și-un zâmbet poate,
Inimile să le-nțese.

Pe frunte IIsus lucește,
Cu lumina lui Dumnezeu,
Pe oricine-nveselește,
Și-i fericit instantaneu.

Dar Iisus ca să nu plece,
Bucuria să ne-o ia,
Să iubim pe zi ce trece,
Dar... nu soția altuia!

Pământul tău muncit cu chin,
Al tău este doar cât trăiești,
Adu-ți aminte de Divin,
Căci în al Lui tu putrezești.

Pe pământ lunea se ceartă!
Dar ce pământ... oare al cui?
Orice om cu orice soartă,
Trăiește doar din mila Lui.

Bine-i că Iisus iubește,
De Crăciun ne face mai buni,
Căci mintea ne păcălește,
Dar și banii ne fac nebuni.

O mașină ruginește,
Iar casa se va dărâma,
Corpul nostru putrezește,
Dar sufletul va rezista.

Cine pe Iisus iubește,
Doar fericit va fi din plin,
Cu dragoste ne păzește
Și-nlătură iadul deplin.