M-am întâlnit deunăzi în tren cu un bătrân
Nu era nici înțelept ,nu era nici nebun
Era doar un om simplu, era doar un bătrân
Cu fața încrețită de-al vieții aspru drum.

Urcă în tren cu grabă chibzuită
Purtând cu grijă o sapă, în mâna obosită
Lăsându-se pe bancă cu grija si sfială
Privind pe câmpul lung și verde de afară.

Priveam si eu chiorâș la el,ba și la sapă
Știind că de la ploaie pe câmp e multă apă
Și-mi zise atât de simplu si tot atât de clar
Că a muncit pe câmp ,pământu’ aici e rar.

Și -n mintea mea veniră cuvinte,fraze zeci
Tipuri de sol , drenaje,si definiții seci
Ca prin evidente ale naturii legi
Apa se scurge iute, să poți să ințelegi.

Handicapat,stupid,idiot sau imbecil
Spuse de oameni simpli,golani sau domni cu stil
Zvârlite așa deavalma , ca biciul în obraz
Oricui,oricum,oriunde pentru orice necaz
Cuvinte care –n suflet ar trebui să vină
Cu grijă, ajutor si milă chiar putină
Pentru semeni de-ai nostri ce nu au nici o vină
Că s-au născut așa, cu lipsuri din natură
Ajung acum să-nsemne numai dispreț și ură.

Și uite așa cuvinte noi tot inventăm
Si le strâmbăm prin ură și sensuri noi le dăm
Și –aș folosi cuvinte multe și-n zadar
Să-ți spun un lucru simplu, pământul era rar.