Si Pomul, în miez de iarnă
Cu Lumina lui de-atunci, mereu
Cu vârful privind spre stele
Dar, și Copilul Născut și așezat în iesle
Sub calda răsuflare
Și a Privirii și Mâinii Sfinte mângâiere
După care,
Drumul parcurs
Și-n urmă sânge scurs
Din fragezii copii, nevinovați
Ca și a neamului osândă
Ce a trecut și prin pustiu
Iar El a rămas, Viu
Pâna A Murit
Și A Înviat
Și S-A Înălțat
Pentru iertarea lumii, de al ei păcat
Rămas înscris în trup și de femeie și de bărbat
Și El ne-a botezat

Și-apoi ne-a dat,
Și Crucea Lui
Cu trudă și durere purtată
Pe o Golgotă
Cu Sânge de-al Lui pătată
Dar... a fost Vrerea Tatălui
Pentru împlinirea unei Mântuiri
De aceea, Ziua Lui smeriți să o cinstim
Cu un cântec de colind
Cu bucurie, spre Cer zâmbind
Cu hrană din belșug și un pahar de vin
Și totdeauna să spunem:
Noi ceredem în Tine și te Slăvim
Copil Sublim
Născut atunci, în Ziua de Crăciun.

25-27 dec. 2010
Galați