Sa nu-ntrebi de ce vantul trece,
Prin ravasite lacrimi de statui,
De ce-mi simt sufletul mai rece
Si cred intr-o poveste-a nimanui.

Nu vreau sa stiu de ce sunt trist,
Vegheaza undeva o stea si-i bine,
Prin ochii tai eu inca mai exist
Si viata mea de mult iti apartine.

Ma regasesc in tot ce esti si-atat
Nu-mi vand cuvintele pentru nimic,
Bratele tale perle de vis la gat
Spre-aceeasi stea in taina le ridic.

Nu-mi reciti povestea si nu-mi cere
Pe-acelasi soclu sa zidesc tacut,
Castel cu porti din clipe efemere
Si lacate pecetluite-ntr-un sarut.

Ramai pe tarmul vietii langa mine
Nu ma-ntreba de valuri sau furtuni,
Eu te traiesc cum stiu ca este bine
Si vreau iubindu-ma sa ma razbuni.