Când dragostea s-a inventat ,
Nu te cunoșteam bine.
Treptat ,ceva s-a întâmplat
Și am uitat de mine.

Azi plâng urme de trandafiri
Pe banca din parc, udă
ÃŽn care ca doi musafiri
Doi porumbei asudă.

Stau liniștit și îi privesc
În noaptea cristalină,
Aș vrea să-ți spun cât te iubesc...
Numai ei sunt de vină!

Te sun târziu și nu-mi răspunzi,
Nu mă auzi sau te ascunzi,
În timp ce eu ,mă uit mereu,
La ceasul care trece greu ...E timpul meu!